Roman Rosca

Cu mare drag m-am revăzut cu o parte a echipei PAS Dubăsari , împreună cu care am petrecut ultimii 3 ani, reprezentând interesele locuitorilor raionului Dubăsari.

În discuțiile despre un plan de reintegrare, cred că este important să pornim de la avantajele reale pe care statul le are deja în regiunea transnistreană.

Mereu, am pus accentul pe fortificarea instituțiilor statului care sunt prezente și active în regiune, pentru că ele reprezintă o bază solidă a procesului de reintegrare.

Astăzi, aceste instituții oferă servicii publice esențiale și constituie un punct de sprijin real pentru oameni:

- școlile cu predare în limba română, care mențin continuitatea educației, iar acolo unde este posibil trebuie create inclusiv grupe de grădiniță;

- poliția și Procuratura din orașul Bender, care lucrează în numele statului și ale căror capacități trebuie consolidate în prevenirea și combaterea criminalității;

- centrele medicale și serviciile sociale din localitățile din Zona de Securitate, unde locuitorii regiunii se adresează zilnic;

- băncile comerciale naționale, în care oamenii își păstrează economiile, datorită încrederii în stabilitatea acestora;

- locurile de muncă mai bine plătite pe malul drept, care reprezintă un magnet economic constant.

Care va fi poziția Tiraspolului la masa discuțiilor?

Structurile de la Tiraspol rămân loiale Federației Ruse, iar scopul lor principal este menținerea Republicii Moldova în aria de influență a Moscovei. Contextul geopolitic este complicat, însă există un fapt esențial: populația regiunii interacționează deja cu instituțiile noastre și beneficiază de avantajele unei economii conectate la standardele europene.

Infrastructura energetică construită în ultimii ani pe malul drept a redus semnificativ vulnerabilitățile. În aceste condiții, dialogul poate avansa atunci când este construit pe beneficii practice, nu pe dispute politice. Subiecte precum comerțul, mobilitatea, accesul la infrastructură sau aplicarea reglementărilor europene sunt agende pe care Tiraspolul nu le poate evita, pentru că țin direct de stabilitatea economică a regiunii.

Ce își doresc oamenii?

Pe malul drept, reintegrarea înseamnă securitate, stat de drept și reunificarea firească a țării.
Pe malul stâng, oamenii privesc spre stabilitatea și salarizarea corespunzătoare a locurilor de muncă, acces la servicii medicale, protecție socială, respectarea drepturilor omului și oportunitățile oferite de economia europeană.

Important este faptul că o mare parte a populației din regiune — cu excepția structurilor dependente de Moscova — vede reintegrarea ca pe o șansă la predictibilitate și la o viață mai sigură.

Cred că un plan de reintegrare trebuie să valorifice toate aceste realități: instituțiile existente, interesele practice și așteptările oamenilor. Reintegrarea și integrarea europeană nu sunt două drumuri separate — ele se susțin reciproc și împreună pot oferi Republicii Moldova stabilitatea de care are nevoie.

Astăzi, când ne luăm rămas-bun de la Ilie Ilașcu, aduc un omagiu unui om care a devenit simbol al rezistenței, curajului şi demnităţii.

Noi, cei care am crescut în perioada războiul de la Nistru, v-am avut model prin: s-a putut opune, s-a putut rezista, s-a putut iubi limba și identitatea. Pentru asta, rămâneţi o lumină. Pentru asta școlile cu predare în limba română au rezistat și rezistă până în ziua de astăzi.

Ne-aţi dat curajul să credem că sacrificiul are rost, că nu este în van, şi că identitatea, limba, educaţia – toate contează.

Odihnă veşnică în pace!