Raluca Podea

Carnevale di Venezia 🎭

Copilul este dar de la Dumnezeu și pentru acest dar vom da socoteala.
„E copil, ce pot să-i fac?"
Sá-l crești în frică de Dumnezeu și în dragoste.
Să fii părinte cu responsabilitate, cu prezență și cu rugăciune.
Copilul nu vine pe lume cu discernământ format.
Nu știe ce este ascultarea.
Nu știe ce este respectul.
Nu știe unde se oprește voia lui și unde începe binele aproapelui.
Toate acestea se învață.
Acasă. De la părinți.
În familie se pune temelia sufletului.
A-I lăsa să facă orice nu înseamnă iubire. lubirea adevărată nu este nepăsare, nici comoditate. lubirea creștina îndrumă, așaza hotar și crește.
A spune mereu „e copil" atunci când greșește nu îl ajuta.
Îl lipsește de exercițiul responsabilității.
Dumnezeu ne-a daruit libertate, dar și consecințe.
Așa învața omul sá aleagă binele.
Viața nu îl va ocroti la nesfârșit.
Va întâlni limite.
Va întâlni răspundere.
Va întâlni urmările faptelor sale.
Dacă nu învață acestea în căldura casei, le va învăța în asprimea lumii.
Educația nu este despre control.
Este despre formarea caracterului.
Despre a-l învăța să deosebească binele de rău.
Despre a-l crește drept, curat și cu inima vie si cu frica de Dumnezeu.
Să fii părinte nu înseamnă să fii „prietenul" copilului în sensul lumesc.
Înseamnă să fii sprijin, reper și călăuză.
Să spui „nu" atunci când este nevoie.
Sa indrepți cu blândețe, dar cu fermitate.
Sá nu negociezi valorile credinței și ale demnității.
Un copil crescut fară hotare nu devine liber.
Devine ratacit.
lar rătăcirea sufletului este o mare suferința.
Copiii nu au nevoie de părinți tematori cá orice regula îi va „traumatiza".
Au nevoie de părinți care își asumă crucea creșterii lor.
Care se roagă pentru ei.
Care le sunt exemplu de viață curată, de muncă, de răbdare și de credință.
Pentru cá educația nu se face din vorbe goale.
Se face din prezența.
Din consecvență.
Din rugăciune și din dragoste jertfelnică.
Restul este doar comoditate.
David Podea❤️❤️Raluca Podea