LuDis

Nu există două persoane identice. Fiecare ființă umană are o personalitate, un set de experiențe, dar și trăsături genetice unice, care o fac diferită de celelalte. Deși există unele asemănări între oameni, ceea ce face ca fiecare persoană să fie specială este individualitatea sa. De aceea, nu este de mirare că la tot pasul întâlnim oameni diferiți față de noi. Modul în care reacționăm la aceste diferențe este însă esențial pentru relațiile pe care le legăm.
În episodul de săptămâna aceasta a podcast-ului LuDis, ascultăm o poveste despre unicitate și toleranță: "Băiețelul cu aripă de fluture", de Ioana Chicet-Macoveiciuc (Prințesa urbană).
Audiție plăcută!
*
*

Băiețelul cu aripă de fluture Listen to this episode from Poveștile LuDis on Spotify. "Băiețelul cu aripă de fluture", poveste scrisă de Ioana Chicet-Macoveiciuc (Prințesa urbană), are ca teme principale unicitatea fiecărei ființe și toleranța față de cei pe care îi vedem ca fiind diferiți.

Dansurile populare românești, unele dintre cele mai îndrăgite (inclusiv în prezent) manifestări ale culturii spirituale românești, au o caracteristică aparte, care le deosebește de manifestările similare ale altor popoare europene. Este vorba despre un puternic caracter sincretic. Mai exact coregrafia folclorică românească este puternic dependentă de muzică și de textul literar scandat sau cântat. Dansul folcloric nu poate fi conceput în lipsa cuplului muzică-text, cele două asigurându-i ritmul caracteristic și tematica.
Deși privite de unii părinți ca o activitate distractivă pentru cei mici, în funcție de dificultatea și frecvența antrenamentului, ele necesită de multe ori o anumită condiție fizică și disciplină, comparabile cu cele ale activităților sportive.
Cei mici pot afla mai multe despre folclorul coregrafic românesc la cursurile LuDis de Cultură populară și tradiții. Contactați-ne pentru înscrieri!
*
*

Desenatul nu este doar o activitate distractivă și iubită de cei mici, ci și o unealtă de bază când vine vorba de învățare. Studii recente arată că desenatul este o activitate superioară de exemplu scrisului sau cititului, întrucât ne obligă să procesăm informația în mai multe moduri: vizual, chinestezic și semantic.
De aceea, printre primii pași pe care îi facem în cadrul cursurilor online LuDis, pentru a-i apropia pe cei mici de limba și cultura română, este să desenăm împreună ce înseamnă România pentru fiecare dintre noi.
Încercați și voi! Distracția este garantată.
*
*

How to draw the National Flag of Romania Printable link: https://artforall.me/video/how-to-draw-the-national-flag-of-romania

Știați că visele (din timpul somnului) nu sunt doar terapie pentru suflet, ci și un mod de a ne dezvolta creativitatea și de a învăța să rezolvăm probleme? De aceea, mai ales pentru copii, un somn adânc, cu vise, poate fi la fel de important precum activitățile de învățare din timpul zilei. Ce bine ar fi dacă am putea să alegem visele de care avem nevoie în fiecare noapte!
Cineva s-a gândit deja la asta.
Mai multe aflați din cel mai nou episod al podcast-ului Poveștile LuDis : "Mașinăria de vise", de Adina Rosetti: https://spoti.fi/3M42QAY
*
*

De ce este important ca cei mici să vorbească atât limba țării în care locuim, cât și limba română?
- Pentru că bilingvismul (utilizarea de aceeași persoană a două limbi diferite) îi ajută pe copii să empatizeze, lăsând loc toleranței față de ceilalți;
- Pentru că bilingvii sunt mai abili în rezolvarea problemelor, au o gândire critică superioară, memorie și atenție mai bună, iar multitasking-ul este la ordinea zilei;
- Pentru că bilingvismul se traduce de multe ori în adaptabilitate, trăsătură care le permite copiilor să facă față mai bine schimbărilor din viața lor și din mediul înconjurător;
- Pentru că limba pe care o vorbim ne ajută să înțelegem lumea și poate chiar influența modul în care o vedem și o descriem.
În special pentru copiii care cresc într-o altă țară față de cea din care vin părinții lor, păstrarea limbii materne le oferă acces către o lume care este a lor, în aceeași măsură precum cea în care trăiesc.
Citește mai mult: https://bit.ly/3o4XcGQ

Știați că, pentru copiii persoanelor care locuiesc departe de țara de origine, riscul de a uita limba maternă este unul ridicat?

Potrivit oamenilor de știință, copiii sunt mai predispuși la pierderea primei limbi decât adulții. Dacă emigrează înainte de pubertate (adică între 8 și 13 ani) și sunt puțin sau deloc expuși la prima lor limbă, cei mici pot ajunge să piardă toate sau majoritatea cunoștințelor de limbă maternă.

Pierderea primei limbi achiziționate este un proces cunoscut în cercurile profesionale sub numele de "language attrition" (atriție lingvistică).

În cazul în care copiii nu locuiesc în țara în care se vorbește prima lor limbă, aceasta va fi neglijată. Mai mult decât atât, ei învață o a doua limbă în noua lor țară de origine, ceea ce duce de obicei la o pierdere mai semnificativă a primei limbi.

Unii experți susțin că limba maternă este mai predispusă la pierdere (inclusiv integrală) atunci când copiii au un contact redus cu ea înainte de împlinirea vârstei de 12 ani. (Ipoteza perioade critice)

Află mai multe: ludis.webflow.io/blog

Voi ce faceți pentru a vă asigura că cei mici nu își uită limba maternă?