Renasterea Timisoara

Alergam desculti in iarba

Cand eram tineri frumosi
Fata imbujorata toata
Ochii mari cu gene lungi
Pielea intinsa si roscata

ALergam desculti pe iarba
Prin poiana din padure
Gadilati de flori de nalba
Sa culegem fragi si mure

Tu sa te ridici pe farfuri
Sa ma prinzi pe d**a g*t
Si sa simt a nurii sfarcuri
Cum in pieptu-mi ma strapung

Eu cu bratele-amandoua
Mijlocelul sa- ti cuprind
Si desculti pe iarba-n roua
Ne sarutam rand pe rand

Inclestati intr-o stransura
Ne privim cu mult nesat
Ochi in ochi si gura-n gura
Sufocati stam brat in brat.

Ochii mari cu gene-ntoarse
Gura mica-mbujorata
Parul peste umeri lasa-l
O minune esti ,de fata

Ene Marin

Oglinda vie a realitatii crude din perioada in care traim.
Noi santem aici acum ,nu avem nimic de lasat trecutului viitor,iar deasupra noastra nu mai este nimic.O natiune dezbinata,un popor ratacit,fara viitor abandonat la marginea lumii in bataia vanturilor, purtat pe valurile inspumate ale unui trecut istoric zbuciumat, uitat si nerespectat de catre urmasi.
Santem copilul orfan al lumii moderne din leaganul civilizatiei europene,handicapat si schilodit de trufia nemasurata a dusmanilor-prieteni ,vecini si de aiurea ,parasit la rascruce de drumuri pe marginea prapastiei uriasa intre trecut si prezentul fara viitor cert.
Existenta nu ti-o garanteaza nimeni ,ti-o asiguri prin efort intelectual si fizic sustinut permanent.
Nimeni nu iti da fara sa-ti ia.Lupta pentru existenta este dura ,dar primordial necesara!
Demnitatea,onoarea sant virtuti mostenite ,transmise prin gena,dar si slșefuite prin educatie.Respectul nu se impune cu forta ci prin comportament si atitudine fata de cei din jur.
Santem copii si fratii vitregi ai acestui” Coltisor de rai „ in care si-au pus amprenta si hoardele de navalitori ai tavalugul istoric maturand in calea lor puritatea constiintei de neam lasandu-ne inocenta,cosmopolitismul, ignoranta,snobismul ce au provocat dezordine nefireasca in sufletele noastre.
Vitregiti de soarta dormitam intr-o letargie inconstienta prelungind agonia prevestitoare sfarsitului prematur al neamului.
Napastuiti,vlaguiti de seva energizanta a culturii si constiintei de neam ne saltam pe varfuri cu calcaiele in aer privind cu jind in ograda vecinilor ,mai gospodari decat noi, si ne luam zborul spre alte haturi lasand in urma haosul si mezeria indolentei nesfarsite.
Acest comportament il au si alte vietati de Pamant traite in salbaticie ,sau domesticite.Albinele ramase fara matca, in urma unui atac masiv al intruselor mai bine organizate , aflate in in impas fara sanse de supravietuit se aliaza cu populatia agresoare ajutandu-le,chiar la transvazarea rezervelor de hrana in stupul atacatoarelor, care l-e transforma in sclave.
Stupul parasit va fi populat de un nou roi natural bine organizat, stapanit de un suflu nou de energie cu spirit novator.Are loc ,astfel, o primenire naturala a unei comunitati in goana neobosita de perpetuare a speciei.
Spre deosebire de aceste specii de insecte ,care lupta pana la epuizare pentru mentinerea integritatii, populatia””umanoida””a acestui teritoriu de vis asteapta blazata in sfarsitul dezastros iminent.
Santem deja in ceasul al 12-lea, in cadere libera.Mai avem deasupra noastra o umbrela firava, protectoare de lovitura de impact ,care depinde de indemanarea pilotajului nostru spre a salva ce se mai poate. Trist, dar adevarat! !

Daciana

Dacii, un popor traco-dac care a locuit teritoriile actuale ale României, Moldovei, Bulgariei, Serbiei și părți din Ungaria, reprezintă una dintre cele mai enigmatice civilizații antice din Europa de Est.

Printre aceste moșteniri se numără și numele lor personale, care oferă o fereastră către identitatea și societatea lor. Astăzi, unele dintre aceste nume supraviețuiesc în forme adaptate, iar unul dintre ele este purtat de sute de mii de femei din România [...]👇