Vindecare

Experiența sufletului în corpul fizic

Ar fi bine să înțelegem că atunci când experimentăm o boală gravă, Dumnezeu nu ne ”vindecă” pur și simplu dacă ne rugăm cât mai aprig și mai intens la El. O face doar atunci când suntem dispuși sau pregătiți să integrăm experiența bolii într-o transformare profundă la nivel de suflet. Dumnezeu nu este în corpul fizic, este în sufletul nostru. Nu corpul fizic a devenit dintr-o dată ”defect”, ci sufletul este cel care suferă de o „boală”. Și atunci, care este rezolvarea, ”reparăm” corpul cu medicamente, intervenții chirurgicale, proceduri, regimuri alimentare, sau mergem direct la cauză, descoperind și vindecând rana din suflet ?

▪ Este foarte simplu de înțeles. Să spunem că avem un parc auto de 8 miliarde de mașini noi, pe care nu am plătit nimic. Pur și simplu sunt acolo. Și ne propunem să învățăm să mergem pe două roți pe o bârnă de 10 m lungime și 10 cm lățime. Evident, vom face mii de încercări nereușite, și multe mașini vor suferi tot felul de daune, mai mari sau mai mici. Unele vor fi distruse complet. Avem 2 variante: reparăm fiecare mașină stricată, ceea ce necesită timp și resurse materiale, sau pur și simplu luăm altă mașină. Am stricat 3000, mai avem la dispoziție 7.999.997.000. Ce variantă alegem atunci ?

▪ Pentru Dumnezeu, corpul fizic are o însemnătate minoră. El poate crea fără nici un efort oricând altul. Dar sufletul este unic și de neînlocuit. De aceea, toate experiențele se adresează sufletului, și nu corpului fizic. Dacă ai luat un medicament și ai blocat ca impulsurile nervoase ale durerii să ajungă de la mâna lovită la creier, nu ai înțeles nimic din faptul că Dumnezeu tocmai ți-a trimis un mesaj că ceea ce faci nu este bine pentru sufletul tău. Practic, chiar l-ai anulat pe Dumnezeu. Apoi, după un timp, te împiedici de singura piatră care era pe drum, și-ți rupi mâna. Și ce să vezi, te rogi la Dumnezeu să te vindeci mai repede, că ai atâtea de făcut, și nu mai poți acum. Sesizați cât de ironică este situația ?

▪ Cineva îmi spunea că ar înebuni dacă ar sta să analizeze tot ce i se întâmplă. Păi, ce altceva ai de făcut ? Să muncești pe rupte să plătești facturi, tratamente, analize, medicamente, intervenții chirurgicale ? Să experimentezi la nesfârșit eșecuri materiale și emoționale ? Sau să accepți în sfârșit că totul are un rost, un scop, că nimic nu este întâmplător. Să pui frână puțin din alergătura asta haotică, inutilă și fără sens, care îți consumă întreaga atenție și energie, și să te întrebi DE CE ? Care este sensul ? Cine sunt eu și ce caut pe aici ?

▪ Când am luat medicamentele pentru calmarea durerii, pentru compensarea lipsei de insulină din organism, a disfuncției tiroidei, pentru dilatarea vaselor de sânge, pentru modificarea metabolismului, pentru omorârea unor bacterii, când am extras porțiuni sau un organ intern întreg, considerat bolnav și irecuperabil, când am pus proteze, stenturi, electrostimulatoare sau alte invenții ale științei medicale, fără de care am fi chiar în pericol de moarte, practic nu am făcut altceva decât să ”reparăm” mașina avariată. Șoferul, sufletul, nu a conștientizat și învățat nimic din experiența ”condusului” mașinii. Totul a fost resetat și anulat. A, că ai să ai grijă mare ce mănânci, nu mai faci excese de alcool, fumat, grătare sau ce îți mai spune medicul, nu înseamnă că nu te vei mai îmbolnăvi din nou mult mai grav, nu vei suferi un accident sau chiar vei muri. Pentru că nu ai învățat NIMIC din experiența bolii. Iar pe Dumnezeu îl interesează NUMAI experiența acesteia, nu că ți-ai reparat tu ”mașina”, adică corpul tău fizic.

▪ Pentru cine nu a experimentat niciodată ”minunea” ca o durere să dispară instant atunci când ai conștientizat cauza la nivel de suflet și scopul apariției ei, ceea ce am scris mai sus poate părea ”anormal”, ilogic, fals, fără sens, intangibil, iluzie sau fantezie pură.
- Nu se poate, eu m-am vindecat doar cu medicamente !
- Dacă nu iau insulină, mor !
- Dacă nu aveam proteza de șold, nu mai puteam merge !
- Dacă nu-mi puneau electrostimulator, inima mea se oprea !
- Dacă nu iau vasodilatatoare să scadă tensiunea arterială, îmi explodează vasele de sânge din creier !
Aceste lucruri sunt complet adevărate, dar, nici o persoană care a trecut prin aceste experiențe, care beneficiază de aceste substanțe sau implanturi, nu a conștientizat cauza la nivel de suflet care a provocat cu adevărat situația prin care au fost și sunt ”nevoite” să treacă. Există acele explicații concrete și logice ale medicilor, cm că din cauza mâncării, efortului, stresului, poluarii, fumatului, alcoolului, etc., etc. Dar dacă eliminăm acele cauze, respectăm tratamentele prescrise, boala nu dispare, organismul nu se reface. Deși, tot știința medicală, afirmă că toate celulele corpului se reînnoiesc complet într-un ciclu de maxim 7 ani. Adică, la fiecare 7 ani avem o ”mașină” nou nouță. Atunci, cm de are aceleași ”defecte” și ”daune” ?

▪ Ei bine, nu corpul are aceleași ”probleme”, ci sufletul, energia care ”conduce” efectiv fiecare celulă a corpului nostru fizic. De aceea, majoritatea bolilor evoluează negativ în timp, apar mereu și altele, ca efecte secundare ale tratamentelor medicale, sau pur și simplu pentru că refuzăm cu înverșunare să privim acolo unde Dumnezeu ne arată mereu prin mesajele sale: în suflet. Poate nu este ofensă mai mare pentru El să ne rugăm să ne vindece de o boală, când ne-a trimis anume boala, pentru a deveni conștienți că doar trecând prin ea, misiunea pe care ne-a încredințat-o s-a împlinit. Abia atunci vindecarea se produce instantaneu, ca și cm nici nu am fi fost bolnavi vreodată.

Dacă vă întrebați de ce tot mai multe boli, de ce oameni tot mai tineri ?

Cum apar bolile ?

Numeroase studii ştiinţifice au demonstrat că oamenii ar putea trăi teoretic pâna la vârsta de 150 de ani. Tot ştiinţa a descoperit că la fiecare 7 ani toate celulele corpului sunt înlocuite complet, deci practic corpul nostru are uimitoarea capacitate de a se reînnoi continuu. Totuşi, cu cât înaintăm în vârstă, un „inamic” necruţător dă toate calculele oamenilor de ştiinţă peste cap: bolile. De ce apar acestea, cm putem preîntâmpina apariţia lor, iar dacă au apărut, cm le putem vindeca ?

▪ Ceea ce spun medicii, oamenii de ştiinţă, cercetătorii, în legătură cu mecanismele şi cauzele apariţiei bolilor, probabil ştiţi deja, sau puteţi afla oricând din cărți și chiar de pe internet. Ceea ce nu vă pot explica ei însă, este cm reuşesc tot mai mulţi oameni să se vindece singuri, fără medicamente, fără intervenţii chirurgicale şi fără să rămână nici o urmă că au fost vreodată bolnavi. „Secretul” acestor oameni este că au înţeles adevăratele cauze pentru care apar bolile.

▪ Să luăm de exemplu cancerul la sân. Dincolo de toate rolurile pe care le atribuie oamenii sânilor, singurul lor scop este acela de a hrăni. Şi total greşit, nu este vorba doar despre laptele matern. O mamă va continua să-şi ”hrănească” copilul toată viaţa, la nivel energetic. Sânii sunt ”emițătorul” prin care orice mamă va transmite către copilul ei protecţie, grijă, afecţiune, iubire. Mai mult, „copil” poate fi orice persoană faţă de care femeia simte şi transmite aceste sentimente. Pot fi proprii părinţi, o rudă, un prieten, care trec printr-o perioadă grea şi femeia simte dorinţa de a ”ocroti”, de a prelua rolul de mamă. Poate fi propriul soţ, care se comportă ca un copil. Dacă femeia este medic sau asistentă medicală, pot fi pacienţii bolnavi, pe care îi asociază cu proprii copii. Poate fi chiar un proiect pe care l-a „născut” în mintea ei, apoi l-a pus în aplicare.

▪ Totul se schimbă radical însă atunci când mama pierde „copilul”. Din cauza unui accident sau după o boală necruțătoare, care provoacă decesul acestuia. Tot pierdere este când au loc neînțelegeri și certuri foarte puternice sau fuge de acasă. Când famila, soțul, un bun prieten, pe care îi ”hrănea”, trădează. Când moare un pacient de care s-a atașat la spital. Când proiectul în care a investit enorm dă faliment. Șocul emoțional al pierderii va provoca sentimente puternice de vinovăție. Va asocia pierderea cu incapacitatea sa de a fi o mamă bună, se va acuza şi va suferi foarte mult. Fluxul energetic s-a rupt şi s-a blocat la nivelul sânului. Este acelaşi lucru ca atunci când bebeluşul nu mai suge, laptele se produce în continuare şi dacă nu este muls manual, apare inflamaţia ţesutului mamar. Doar că nivelul energetic nu este vizibil, nu este simţit, nu poate fi controlat fără conştientizare. În câteva luni, dacă ”mama” nu reuşeşte să rezolve conflictul emoţional al pierderii şi nu poate debloca fluxul energetic de la nivelul sânilor, celulele fizice sunt afectate, suferă mutaţii şi apare cancerul. Intervenţiile chirurgicale fără să fie urmate şi de rezolvarea conflictului interior, vor duce la apariţia cancerului şi la celălalt sân sau în altă zonă a corpului.

▪ Acesta este eşecul medicinei moderne, intervenţia asupra efectului şi nu rezolvarea cauzei. Imediat după punerea unui asemenea diagnostic teribil, o şedinţă de terapie poate descoperi cauza emoţională care a provocat apariţia cancerului. Prin conştientizarea, acceptarea şi rezolvarea conflictului emoţional, în câteva zile va începe procesul invers, respectiv izolarea, distrugerea şi eliminarea celulelor așa zis ”canceroase”. Acesta este un mecanism natural, decoperit, studiat şi pus în practică de către medicul german Ryke Hamer. Din păcate, medicina descoperită de dânsul nu a fost recunoscută niciodată oficial, fiind o lovitură prea puternică asupra medicinei clasice şi a industriei farmaceutice.

▪ Să luăm un alt exemplu, diabetul zaharat. Pancreasul, glanda care secretă insulina, este situată foarte aproape de chakra plexului solar, sau centrul ego-ului. Zahărul din sânge reprezintă la nivel energetic iubirea, tandreţea, afecţiunea. Când aceste sentimente lipsesc sau noi considerăm că nu le primim în măsura în care dorim, organismul va compensa aceasta prin creşterea concentraţiei de zahăr din sânge. Inclusiv noi simţim doriţa continuă de a mânca cât mai multe dulciuri, de a ne oferi mereu mici „răsfăţuri”, atât timp cât nu primim suficient din exterior. De cele mai multe ori dependenţa de dulciuri este una artificială, creată de propriul nostru ego. Aceasta pentru că doar noi considerăm că nu primim suficientă atenţie şi iubire, că mereu primim mai puţin decât dăruim sau chiar că cineva este „obligat” să ne dăruiască, cm este cazul părinţilor în vârstă părăsiţi sau neglijaţi de copii. Soluţia aplicată de medicină, administrarea permanentă de insulină pentru ţinerea sub control a glicemiei, nu face decât să perpetueze şi să amplifice în timp dezechilibrul energetic. În plus, apar o mulţime de efecte şi afecţiuni secundare, obligativitatea de a ţine regim alimentar trebuie respectată cu stricteţe pentru tot restul vieţii. Rezolvarea conflictului emoţional care a dus la declanşarea diabetului zaharat va restabili echilibrul energetic, pancreasul va începe să producă din nou insulina necesară, boala va dispare treptat în câteva luni.

▪ Aceste autovindecări, pe care le experimentez persoanal de peste 10 ani, nu sunt „minuni”, pe care medicina clasică nu le poate explica şi nici accepta. Sunt capacităţi naturale pe care fiecare om le are. Pentru a le ”activa” însă, este nevoie să conștientizăm că nici o boală nu are cauze în afara noastră, ci doar în interior. Mai exact, în suferința sufletului nostru. Dar, cine mai este atent la interior, când e atâta gălăgie în afară ?

Cea mai mare confuzie

Este atunci când suntem absolut convinși că FACTORUL DECLANȘATOR al unei situații din viața noastră este și CAUZA acelei situații.
● Dacă ești fumător, cauza afecțiunilor sau a cancerului la plămâni este faptul că fumezi.
● Dacă consumi alcool, caua afecțiunilor la ficat sau la stomac sunt evident consumul de alcool.
● Dacă obișnuiești să consumi alimente dulci sau bogate în carbohidrați, și se declanșează un diabet, normal că obiceiurile tale alimentare au fost cauza.
● Dacă afli că partenerul de cuplu te înșeală, este evident că el este vinovat, întrucât tu ai făcut absolut totul ca relația să funcționeze, ba chiar ai renuțat foarte mult la tine, doar ”să fie bine”.
● Dacă nu reușești să-ți realizezi anumite visuri materiale, este evident că numai faptul că țara aceasta este condusă de oameni incompetenți și puși pe interese personale este cauza, și trebuie cu orice preț să mergi în altă țară, unde te vei putea realiza cu adevărat material.

Și exemplele pot continua la nesfârșit ! Sunteți convinși că tot ce am scris mai sus este adevărat, întrucât medicii, psihologii, analiștii financiari, ”specialiștii”, asta vă spun. Lucrurile sunt demonstrate ”științific” !

● Cum ai putea atunci să spui că starea de nemulțumire și tristețea interioară a unui om, experimentate mulți ani la rând, sunt adevărata cauză și a obiceiului de a fuma, și a tuturor afecțiunilor care apar la plămâni ?
● Cum ai putea să spui că suferința interioară a unui om care constată că nu are nici un control asupra vieții sale, că tot ce i s-a spus să facă pentru a fi fericit și împlinit a avut mereu efectele contrare, este adevărata cauză și a dependenței de alcool, și a afecțiunilor medicale care au apărut după ?
● Cum ai putea spune că necesitatea de a consum mult dulce și a altor alimente care îți dau o senzație rapidă de satisfacție și împlinire, sunt de fapt o compensare a faptului că persoana în cauză nu se simte iubită, respectată și apreciată la adevărata ei valoare ? Și că de fapt suferința ei interioară, experimentată timp de ani întregi, sunt adevărata cauză a apariției diabetului zaharat ?
● Cum ai putea spune că partenerul te-a înșelat, în final, după ce ani întregi ai încercat să-i controlezi viața, i-ai reproșat mereu tot ce face, l-ai desconsiderat și șantajat continuu, pentru că pur și simplu exact același lucru l-ai văzut la părinții tăi, când erai copil ?
● Cum ai putea spune că neîmplinirea ta în plan material se datorează faptului că părinții tăi s-au căsătorit din interes, nu a a existat nici un sentiment de iubire între ei, și pentru că fiecare a considerat în sinea lui că ”și-a ratat viața aici”, îți vor transmite și ție convingerea că nu te vei putea realiza vreodată în această țară ?

▪ Este atât de simplu să dăm vina pentru orice problemă avem, în orice plan, pe ceea ce se întâmplă numai în afara noastră ! În interior, totul este perfect, este minunat ! De aceea suntem mereu nemulțumiți, neîmpliniți, într-o continuă stare de nesiguranță și teamă pentru ziua de mâine. Într-o continuă stare de revoltă, nedreptate, și chiar furie. Vedeți câtă violență se manifestă în jurul nostru. Este normal oare acest lucru ? Vedeți câte accidente se întâmplă în fiecare zi. Chiar credeți că puteau fi evitate ? Da, dacă făcea nu știu cum, dacă reacționa altfel, dacă, dacă...

▪ NU ! Lucrurile se întâmplă pentru că așa trebuia să se întâmple ! Pentru că totul are o CAUZĂ, dar în nici într-un caz cea pe care o căutăm cu logica, rațiunea, explicația ”științifică” și a ”specialistului”.

▪ Noi am uitat complet că lumea aceasta a fost creată și se manifestă doar așa cm dorește Creatorul ei. Noi suntem doar actori, și în fiecare clipă ”jucăm” roluri. Dacă ne identificăm prea mult cu aceste roluri, doar noi avem de suferit. Un actor care dă foarte des rateuri, este concediat. Așadar, ieșiți cât puteți de des din ”rolurile” voastre, și bucurați-vă de viață !

Despre relațiile de cuplu, iarăși...

Citesc tot felul de explicații, care de care mai elaborate, sofisticate și ”aprofundate”, despre care ar fi cauzele pentru care majoritatea cuplurilor ajung în impas mai devreme sau mai târziu. De ce laptele și mierea de la început se termină, de ce apar tăcerile, indiferența, neînțelegerile, certurile, violența, relațiile extraconjugale. Și în final, ruptura, cu traumele și suferința de rigoare. De ce oamenii aleg resemnarea și singurătatea.

Ca de obicei însă, toate aceste explicații țin de exterior, și de faptul că totul se petrece în acest plan material, concret, unde totul are ”logică”. Tocmai pentru că mergem pe logică și rațiune, facem lucrurile și mai complicate decât ar trebui să fie, transformăm viața într-un adevărat calvar (și ”cineva” profită din plin de asta !). Sunt de conștientizat doar 2 lucruri:

- suntem într-o închisoare, unde trebuie să respectăm reguli și legi (chiar dacă nu știm de ele sau nu credem că ar exista, nu înseamnă că nu au efect asupra noastră)

- noi suntem suflet într-un corp fizic, chiar dacă nu credem asta (nu-l ”vedem” !) sau nu șim exact ce înseamnă aceasta

În consecință, tot ce se întâmmplă într-o relație de cuplu, depinde doar de aceste 2 lucruri.

- ca și suflet, alegi sau ți se impun anumite experiențe și ai anumite ”datorii” de plătit

- fiind într-o închisoare, nu ai niciodată libertatea de a face ceea ce vrei (nici măcar nu știi că ești în închisoare !)

Așadar, fiecare partener/ă pe care îi întâlnești și simți o atracție ”irezistibilă” față de el/ea, e cel/cea pe îi aștepți ”de o viață întreagă”, sunt cu adevărat cei pe care îi aștepți, pentru că îi ”știi” dinainte de a veni pe pământ.

- Parcă te cunosc dintotdeauna, sunt primele declarații, nu ?

- Ești cel/cea la care am visat mereu !

Apoi, după eșecul primei relații:

- Am așteptat să vii să mă salvezi, îmi era așa de greu !

Doar fiți atenți la ceea ce spuneți, la ceea ce simțiți, și o să înțelegeți că totul este deja scris, programat. Acestea sunt relațiile de cuplu.

Resemnarea vine pentru că nu înțelegem de ce nu avem control. De ce nu putem „atrage” pe cineva care să fie partea noastră complementară (de ”jumătăți” nu mai avem nevoie !).

”Vindecarea” noastră apare atunci când reușim să conștientizăm și să acceptăm că suntem suflet, energie, nu corp material, că tot ce am experimentat până acum a fost deja scris/ne-a fost impus. Dar, avem puterea de a ”rupe” aceste contracte deja scrise. Când suficienți oameni vor conștientiza și vor rupe la rândul lor contractele, vor înțelege că până atunci au trebuit să joace niște roluri și nu au fost niciodată ei înșiși cu adevărat, abia atunci fiecare va putea atrage cu propria energie a sufletului pe cel complementar.

Dorința sufletului liber nu este de a avea o jumătate lângă el, pe care să se poată sprijini, să se simtă iubit, apreciat, validat, în siguranță, care să-i ”ofere” altceva decât are deja.

Dorința sufletului liber este doar de a împărtăși ceea ce deja are, ceea ce deja este și simte.