Casa cu Rame

Prețuire veșnică, domnule Florin Menzopol!

Cu profundă tristeţe am luat notă de trecerea în nefiinţă a artistului plastic Florin Menzopol — o pierdere ce lasă un gol în viaţa culturală a judeţului Buzău şi nu numai.

Viaţă şi operă
Născut în Basarabia şi crescut la Mizil, Menzopol s-a format la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, secţia pictură monumentală, şi a devenit un reper al scenei plastice locale datorită stilului său reflexiv, introspectiv, dar şi angajat în realităţile epocii.

Opera lui cuprinde pictură, grafică, tapiserie – un univers vizual coerent, în care linia, simbolul şi culoarea interacţionează pentru a crea imagini ce rămân în memorie.

Menzopol a avut o colaborare valoroasă cu Muzeul Judeţean Buzău, instituţie în care lucrările sale au fost iubite şi integrate în circuitul expoziţional al judeţului.

* Lucrări precum „Dealul Istriţa iarna” au făcut parte din colecţia Muzeului, subliniind aprecierea de care se bucura în mediul cultural local.
* Expoziţii organizate sau coorganiza­te în spaţiile instituţiei au adus în atenţia publicului evoluţia artistului şi au permis contactul direct al comunităţii cu creaţia lui.
* Prin prezenţa sa în colecţii şi expoziţii, Menzopol a consolidat legătura dintre artistul local şi instituţiile de patrimoniu, contribuind astfel la dialogul dintre artă contemporană şi muzeografie.

Moştenire culturală

Lasă în urmă o moştenire ce merită preţuită: lucrările lui devin arhive vizuale ale vieţii estetice buzoiene, dar şi repere pentru generaţiile tinere de creatori. A fost profesor, mentor, actant activ al vieţii artistice, iar prin generozitatea cu care-şi împărtăşea viziunea a inspirat comunitatea locală.

Astăzi îl comemorăm cu respect şi recunoştinţă. Creaţia lui rămâne vie: fiecare lucrare poartă amprenta sensibilităţii sale, fiecare expoziţie va rămâne dovadă a talentului său. Iar legătura cu Muzeul Judeţean Buzău consolidează faptul că arta sa a fost – şi va rămâne – parte integrantă a patrimoniului cultural al judeţului.

Odihnească-se în pace — iar noi să îi păstrăm vie amintirea prin studiu, apreciere şi documentare atentă, aşa cm se cuvine unei personalităţi a scenei artelor vizuale precum Florin Menzopol.

Vis vegetal

As vrea să fiu copac
Si-as vrea să cresc langa fereastra ta.
Te-as auzi,
Si-n voie te-as privi intreaga zi
M-as apuca si iarna să-nfloresc,
Ca să te bucuri!
Pasarile cele mai mandre-ar face cuib pe creanga mea,
Iar noptile mi-ar da cercei de stele
Pe care, ca pe frunze ti le-as da.
Prin geamul larg deschis, de-atatea ori
M-as apleca usoara să-ti sarut
Când parul ce pe frunte ti-a cazut,
Când buzele cu buze moi de flori
Spre toamna m-as juca zvarlindu-ti mere
Si foi de aur rosu prin odaie
Cu-a ramurilor tanara putere
Ti-as apara obloanele de ploaie.
Si, cine stie, poate ca-ntr-o seara
De primavara, când va fi si luna
Va trece prin gradina o zana buna,
Facandu-mă femeie să fiu iara.
Atuncea, sprijinindu-mi de pervaz
Genunchiul ud de frunze si pământ,
Cu roua si cu luna pe obraz,
Eu ti-as sari în casa si senina,
Uitind de-atata vreme să vorbesc,
Cu cate-un cuib în fiecare mana,
As incepe
să
zambesc.

Magda Isanos