Doamna mea

Iubirea este floarea vieţii şi înfloreşte neaşteptat şi fără nicio lege şi trebuie adunată acolo unde este găsită, bucurându-te de ora scurtă a duratei sale.

H. Lawrence

"Când pleacă cineva din viața ta, te simți ca o cameră din care s-a tot luat: tablourile de pe pereți, icoana, mobila, covorul, ceasul, etc. Uneori, mai rămâne un pat sau un scaun unde, din când în când, acel suflet vine și se mai așază. Rece sau cald. Dar vine și ziua când nu mai vine deloc și îți ia tot. Și scaunul, și patul. Și rămâi pustiu o vreme. Rămâne tăcerea și amintirea. Aprinzi lumânarea, candela. Îți practici iertările, mulțumirile. Apoi, mai greu sau mai ușor, începi să redecorezi, să reamenajezi. De obicei, mai simplu, mai aerisit. Sau devii mai pretențios, mai selectiv. Te bucuri ca un copil sau suferi ca un câine. Visezi ca un adolescent când ai lumea la picioare sau privești ca un bătrân peste care s-a așezat înțelepciunea vieții. Oameni răniți care rănesc. Ori răniți, dar care aleg să iubească, lingându-și rănile pe ascuns. Și apoi musti din viață cu poftă!,,

"Câtă fericire poți găsi într-o lacrimă și câtă durere într-un surâs,
Câtă blândețe într-o dojană și câtă fermitate într-o privire,
Câte întrebări și câte răspunsuri nerostite într-o tăcere,
Câte neliniști și temeri în nesomnul nopților de veghe,
Câtă căldură, protecție și abandon într-o îmbrățișare,
Câtă lumină în iubire și cât întuneric într-o tristețe,
Câtă pace, senin și frumusețe într-un suflet,
Câte doruri, câte vise, câtă iubire, cât sacrificiu și câtă credință într-o clipă de eternitate, doar o Mamă știe!"
Monica Iancu