Pamflezistul

Graba strică treaba

E o vorbă mare titlul ăsta mic.
Graba, de când lumea, e 'cel inamic
Ce mușcă din tine fără să-ți dai seama,
Ce-ți fură tabloul, lăsându-ți doar rama.

Cu rama în mână poți a naviga
Dar, pierzând tabloul, un' t-i îndrepta?!
Căci marea-i furioasă, e și ea pe grabă,
Apa-i de oțel și... te-a sfărmat talabă.

Gata înghițit, stând sub fundul lumii
Ce-i și ea grăbită să te-nece-n spumii
Realizezi, tardiv, că te-ai cam grăbit...
S-accesezi 'cea tihnă ți-e-n veci prohibit.

Iar tihna-i divină, e flamura care
Domnu-o arborează la a ta născare
Și ți-o dăruiește, să fluturi din ea...
Chintesența vieții, chintarmonia.

Crezi că-i vreun concurs metaforicesc?
Nu-i, distins grăbite, ba chiar îndrăznesc
Să-ți pictez o viață-n viteza luminii...
Ce-nțelegi dintrânsa, ce miros au crinii?

Ce gust are sarea de-o servești cu pâne?
Cum e să fi azi, nefugind spre mâne?
Poți iubi cu patos dacă te zorești?
Rob penetrând roabă... oar' ce uneltești?!

Ștab în Lambourghini, apăsând pedală?
Cam p**e a viață elicoidală.
Înconjoară Terra în 80 de ore...
Amintiri, la finish? Incolosonore.

Fugi!!! Pleacă metroul!!! S-a dus autobuz!!!
Fuga-i sănătoasă?! Voiesc să recuz!
Lasă-le să zboare, nu grăbi veci pasul
Și, cu pas domol, vei pătrunde-n vasul

Ce-l are la cârmă chiar pe Dumnezeu!
Dai corabia sfântă pe-un... de pleu troleu?!
Schimbi tihna, pensula ce naște tabloul,
Pe viteza mă-sii?! Ai închis hubloul.

Ai pierdut lumina. Nu mai ai răbdare.
Alergi, fără noimă, către moartea care
Nici măcar există. Dar, de-o creionezi,
Nu-i neagră, cu coasă, albă-i și-i donezi

Doar un trup cu care ai gustat o lume
Ce-a făcut din grabă treabă de renume.
Vrei s-ajungi departe? Soluția nu-i fuga.
Graba strică treaba. Soluția e... ruga.

P:)

ROMÂNZEU

Io nu vorbesc din cărți de-odinioară,
Ci las să strige vocea interioară...
Iar glasul ei cel clar vorbește răspicat.
Împărtășesc cu voi ce mi-a comunicat...

Când văzu Ziditorul Pământ ce-a zămislit,
Cu ochii Lui, ce-s soare... o clipă s-a oprit
Pe prispa casei Sale, veșnicul Univers...
Să-i facă și-o grădină, era ultim demers.

A-nconjurat rotundul exact de șapte ori,
În zboru-i l-a pictat cu iarbă și cu flori,
Cu munți, păduri, oceane, cu Eva și Adam,
Urându-le s-ajungă cel mai de seamă neam.

Iar locul hotărât... grădina de răgaz,
Lăsată lui Adam, cu titlu de miraz,
Există chiar și astăzi, căci veșnică-i și glia...
E mică, dodoloață, o cheamă... România!

Ce-ați spus? Că nu mă credeți?! Păi... hai să demonstrez...
E treaba dumneavoastră de credeți c-aberez...
Dar, de înlături r-ul din cuvântul "român",
Rămâi... cu ADEVĂRUL... Dumnezeu e... OM ÎN...

E-n tine, stă și-așteaptă... așteaptă să-L găsești,
Iar tu îl cauți, ca prostu', sub haine preoțești
Ce-s NEGRE, înnegrit-au și suflet purtător,
Plus... slujesc cioplitura... aspect dăunător.

Așa că nu-ți fă cruce, dar spune un "Amin!"
Cu inima în mână, Aminului-cămin...
Și-așa... o să descoperi că, de întorci "Amin!"-ul,
Citindu-l invers... ave... în inimă-i Divinul!

Acolo șade TATA, Iubire Infinită,
De-acol' răzbate Focul, pârjolind matrix-ită,
Reaprinzând Lumina ce toți am moștenit...
Până pisica neagră s-a pus pe stăpânit.

V-oi spune și mai multe, cu asta mă opresc...
În suflete rănite, aripile vă cresc!
Alegeți... ROBI, la pisi,
acest dumcimpanZeu...
Sau... primiți să fiți FIII bunului ROMÂNZEU.

P:)

Ochelari de lună

Stimați acoperiți...
Cu ochelari de soare...
Nu vreți... descoperiți
Căci stați în... închisoare...

Vă credeți protejați
De 'cea lumină... sfântă...
Dar sunteți dirijați
De ce vă înspăimântă...

Nu ultraviolete
Sunt cele ce rănesc.
Nu trag, cu pistolete,
În iriși ce privesc.

Ceea ce vă doboară
E ban-ul ce-l primiți
Din umbre ce-nconjoară
A voastre drage minți.

Căci D, e vitamina
Cu un divin nucleu.
Cu D scrii dopamina,
Cu D scrii Dumnezeu.

Cum ar fi... vă privește...
Că-n loc de ochi în soare
Ray-Ban-ul vă servește
Cu suflete ce... moare.

Iertați gramaticale...
La vot să se supună:
Ray-Ban, de azi... fecale
Și... ochelari de lună.

P:)