Psiholog Anca Teodor

„Încerc să-mi spun că sunt doar niște gânduri. Că nu au legătură cu realitatea.”

Asta mi-a spus recent o clientă când vorbeam despre anxietate și felul în care încearcă să o gestioneze.

Și, într-un fel, are sens ce face. Pentru că atunci când pui puțină distanță între tine și gânduri, ele își mai pierd din intensitate.

Dar în discuția noastră a apărut ceva mai important.

Mi-am dat seama că nu era vorba doar despre a convinge mintea că „nu e adevărat”.

Ci despre un alt tip de mișcare interioară, una în care nu mai ești complet lipit de ceea ce simți.

I-am spus că uneori anxietatea seamănă cu un pulover din lână groasă, autentic, de la țară.

Îți ține de cald, dar dacă îl porți direct pe piele, începe să înțepe. Și, la un moment dat, tot corpul tău ajunge să fie ocupat de senzația asta.

Și atunci se întâmplă ceva subtil: nu mai vezi lumea clar, ci prin filtrul acelui disconfort. Totul trece prin „cum mă simt”.

Dar există și un alt loc din care poți funcționa.

Un loc în care observi: „da, asta simt acum”, fără să devii complet acel lucru.

Și, în același timp, îți aduci atenția înapoi în viața ta. În corp. În ce ai de făcut. În context. În prezent.

Nu pentru a fugi de emoție.

Ci pentru a nu te mai confunda cu ea.

Pentru că tu ești mai mult decât starea ta din momentul ăsta.

Și când reușești, măcar pentru câteva clipe, să nu mai iei anxietatea ca pe o identitate, ci ca pe o experiență care trece prin tine… apare altceva.

Apare un spațiu.

Un spațiu din care poți alege.

Nu reacționezi doar din intensitatea emoției.

Ci răspunzi dintr-un loc mai larg din tine, unul care ține cont de prezent, de valori, de ce contează cu adevărat pentru tine.

Și acolo se schimbă ceva esențial:

nu anxietatea îți decide comportamentul, ci tu.

📢Construiesc o echipă de psihoterapeuți specilizați pe terapia dialectic-comportamentală (DBT)

Lansez acest anunț dintr-o nevoie foarte concretă din practică: cererea pentru terapie este tot mai mare, iar unele cazuri necesită o abordare coordonată, în echipă. Cred că pot contribui nu doar prin munca directă cu clienții, ci și prin crearea unui cadru profesionist de colaborare, susținere și coordonare clinică pentru terapeuți care lucrează în DBT.

👉Dacă ești psihoterapeut cu drept de liberă practică și:�
• ai formare în terapia dialectic-comportamentală (DBT)�
• utilizezi această metodă în practica ta curentă�
• ai minimum 6 luni de experiență de lucru cu DBT�
• îți dorești să faci parte dintr-o echipă de specialiști cu aceeași orientare, unde să beneficiezi de intervizare și supervizare�
• ești disponibil(ă) să lucrezi la sediul meu

— atunci acest anunț este pentru tine.

Îmi doresc să construim o echipă în care să putem oferi intervenții de calitate, să susținem cazuri complexe într-un mod responsabil și să creștem profesional împreună, lucrând cu una dintre cele mai validate și căutate metode terapeutice.

📧Dacă simți că rezonezi cu această viziune, scrie-mi un mail cu intenția ta: [email protected]

Reglarea emoțională nu este un instinct.
Este un skill.
Unul care, din păcate, rar a fost predat la școală sau în alte medii formale. Pentru cei mai mulți dintre noi, singurul loc unde ar fi putut fi învățat a fost acasă, prin relația cu un adult disponibil emoțional, capabil de co-reglare.

Prin interacțiuni repetate, un părinte suficient de prezent îi poate arăta copilului că emoțiile nu sunt periculoase, că pot fi conținute, direcționate și, în timp, calmate. Că nu trebuie negate, reprimate sau rezolvate în grabă.

Pentru mulți adulți de azi, acest tip de parentaj ferm, matur, intențional și susținut emoțional a lipsit.
Așa ajungem să fim adulți funcționali în exterior, dar copleșiți emoțional în interior.

🙋‍♀️Lucrez zilnic cu oameni care au învățat să funcționeze, fără să își gestioneze emoțile.
Și vestea bună e asta: skill-urile se pot învăța, la orice vârstă.

👉Citește mai multe pe site și află despre cursul care te poate ajuta să dobândești acest skill⤵

Reglarea emotionala: skill-ul pe care majoritatea adultilor nu l-au învatat niciodata (dar il pot învata) - Anca Raducan | Psiholog & Psihoterapeut & Terapie DBT Bucuresti Copiii se nasc pregătiți să simtă tot spectrul de emoții: bucurie, furie, frică, tristețe etc.Dar nu se nasc cu abilitatea de a-și regla emoțiile.