Stefan Stiuca

Nu scriu, de regulă, la cald. Prefer liniștea aceea care vine cândva după, când venele nu fierb a reacție și creierul poate procesa. Dar există nopți care nu-ți oferă acest lux. Nopți în care tăcerea ar semăna prea mult cu un acord tacit, cu complicitatea la furt.

Nu meciul dintre Universitatea Craiova și Dinamo București este miza acestui text. El reprezintă doar pretextul. Un nou episod revelator prin consecințe, pentru că, dincolo de scoruri și faze, există o întrebare care începe să apese tot mai clar: ce fel de competiție vrem, de fapt?

Încercăm, la Dinamo, și nu doar aici, să construim ceva care să aibă sens și în afara terenului. Un club care să nu trăiască din improvizații, ci din ceea ce produce. Care să poată vorbi, fără jenă, cu oameni din zona de business, cu investitori care nu caută spectacol ieftin, ci coerență. Un club care să creadă că regulile nu sunt o sugestie, ci fundația. Dar orice construcție de tipul acesta are nevoie de un mediu minim sănătos. Nu ideal. Nu perfect. Doar coerent.

Sportul, dacă mai ținem la ideea lui originară, nu este despre a avea dreptate, ci despre a accepta un rezultat care decurge dintr-un set de reguli respectate. E forma aceea civilizată de competiție care a înlocuit conflictul brut. În clipa în care regulile devin negociabile, nu se pierde doar un meci. Se pierde încrederea și fără încredere, totul devine un decor de circ sau comedie bufă.

Poate că asta e, de fapt, problema serii. Nu că am pierdut, ci că, într-un joc care ar trebui să fie limpede, rămâne prea mult loc pentru îndoială. Iar îndoiala, repetată suficient de des, nu mai e o excepție ci devine un sistem abject și nociv pentru orice inițiativă sănătoasă!

Bolojane, imi doresc din tot sufletul să reziști cu toate că pare imposibil!

Operație pe suflet deschis sau despre cm îți dai seama că n-ai murit!

Există o întrebare pe care o pun, uneori, filosofii: cm știi că ai trăit cu adevărat, dacă nu ai fost niciodată pus în fața unei limite reale? Nu știu când am mai trăit așa un meci. Nu în sensul rezultatului, ci în acel sens mai incomod, în care nu mai ești protejat de distanță, de ironie, de explicații. În care nu mai poți să te ascunzi în spatele fotbalului, pentru că fotbalul te prinde și te ține acolo.

Aseară a fost, fără să exagerez, o operație pe suflet deschis. Un atac de cord trăit conștient, minut cu minut. Am fost la un minut. Un minut care, în fotbal, nu mai ține de timp, ci de destin. Și, poate cu o naivitate care ține de felul în care am fost crescuți, am ales să jucăm până la capăt. Să nu fragmentăm, să nu oprim, să nu transformăm finalul într-o mică industrie de secunde câștigate. Am lăsat jocul să curgă, așa cm ne-ar plăcea să curgă întotdeauna.
Și am plătit pentru asta.

Există o formă de inteligență rece pe care fotbalul modern o premiază și pe care, aseară, am refuzat-o. N-am stat pe jos, n-am scos jocul din ritm, n-am făcut din ultimele secunde un teritoriu de supraviețuire. Am rămas în meci, până la capăt, cu o eleganță ușor anacronică. Și am plătit. Penalty-urile nu sunt o continuare a meciului, ci o suspendare a lui. Un teritoriu în care logica se retrage și lasă locul hazardului. Iar hazardul, aseară, nu ne-a ales.

Dar, dincolo de asta, rămâne ceva mai greu de explicat și, tocmai de aceea, mai valoros.
De mulți ani, Dinamo nu mai fusese trăit așa.
Nu în barajul acela de supraviețuire, nici în drumul de întoarcere. Acelea au fost necesare dar au fost mici, mărunte pentru numele clubului. Aseară a fost altceva și oricât ar durea, e un semn că nu ne-am pierdut gustul pentru mizele mari, că nu ne-am pierdut reflexul de a simți.

Și, poate, asta e întrebarea corectă după o astfel de seară: nu dacă am pierdut… ci dacă nu cumva, pentru prima dată după mult timp, am fost din nou vii. Și dacă ai fost viu…
astăzi știi.

S-a născut în mine, cândva, o superstiție delicată: ideea că simpla ta prezență în fața unui meci poate înclina balanța. Cu Simona Halep, de pildă, ajunsesem la acel nivel de responsabilitate personală în care, dacă lucrurile nu mergeau bine, ieșeai din cameră cu discreția unui om care nu vrea să strice mai mult decât a stricat deja.

Noi nu avem acest privilegiu.

Noi trebuie să rămânem. Să comentăm, să analizăm, să trăim totul la vedere. Un fel de experiment în care nu poți părăsi laboratorul, indiferent de rezultat. Așa că, aseară, am făcut ce face orice om cu o minimă deschidere către absurd: am început să mutăm lucrurile prin studio. Tricouri schimbate, hanorace rotite, locuri reconfigurate, formule încercate cu o seriozitate suspectă. Nu știu dacă a fost știință, noroc sau pur și simplu oboseala ghinionuluil dar s-a întâmplat ceva esențial: nu am mai pierdut.

După o serie care începea să capete consistență literară, punctul acesta are aerul unei pauze binevenite într-o frază prea lungă. Nu e un triumf, dar e acel mic semn că povestea nu a ales, încă, să meargă într-o singură direcție. Și poate că aici e farmecul: emisiunea asta nu e doar despre fotbal. E un fel de terapie de grup transmisă live, în care încerci, cu mijloace improvizate și cu un strop de umor, să mai îmblânzești realitatea.
Iar uneori, crede-mă, e suficient.

Dinamo vs FC Argeș | Între cădere și reacție (Zi de Dinamo LIVE)

Diseară, de la 18:30, revenim LIVE cu Zi de Dinamo, într-un moment în care întrebările sunt mai multe decât răspunsurile. Echipa ajunge la Mioveni după o serie care nu mai are nevoie de comentarii. FC Argeș, o prezență surprinzătoare, dar pe deplin meritată în play-off, oferă exact tipul de meci în care lucrurile nu se discută ci se arată.

În studio: Subsemnatul & Catalin Alexandru , de la Mioveni: Bogdan Alecu (dacă ne lasă realitatea stadionului)

Dacă vreți ca genul ăsta de conținut să existe și să crească, susțineți-l: dați like transmisiilor, abonați-vă la canalul de YouTube 48TV și activați notificările. E, în fond, singura noastră formă de promovare.

Ne vedem la 18:30, pe viu și în direct! 😎

Dinamo vs FC Argeș | Între cădere și reacție | Zi de Dinamo cu Știucă si Catalin LIVE Diseară, de la 18:30, revenim LIVE cu Zi de Dinamo, într-un moment în care întrebările sunt mai multe decât răspunsurile. Echipa ajunge la Mioveni după o ser...