Jurnal de Fericire

Într-una din zilele când o luam pe Mara de la școală, am observat că era foarte tristă și am întrebat-o de ce este așa. Mi-a răspuns că una dintre colegele ei este foarte rea și răutăcioasă cu ea, o jignește și nu vrea să-i fie prietenă. Și era foarte afectată de acest lucru.

– Puiuț, hai să îți spun ceva. Uite, eu cred că nu există oameni răi și cu atât mai puțin copii răi.

Mara cască ochii mari la mine și nu înțelege de ce spun asta, încearcă să îmi aducă argumente despre răutățile colegei ei. Îi spun că o cred și că înțeleg ce spune și adaug:

– Știi de ce spun că nu există oameni și copii răi? Pentru că ei, în adâncul sufletelor lor nu sunt răi, ci doar suferă. Suferă pentru că nu se simt iubiți. Știi, un cățeluș care, puiuț fiind, a fost bătut, a învățat că trebuie să se apere în orice situație. Și uite așa, acel cățeluș docil cândva, a devenit dulăul care latră amenințător la oricine și chiar sare să muște din nevoia de a se apăra. Așa este și cu oamenii sau cu copiii răi ori răutăcioși: ei nu se simt iubiți, ceea ce reprezintă o rană în sufletele lor și simt să se apere.

Mara mă asculta cu atenție. Am întrebat-o dacă înțelege la ce mă refer și a spus că da, reformulând în felul ei: ”Deci ea este rea că nu se simte iubită.”

– Da, mami, așa este. Și ca să devină bună, arată-i tu că o iubești. Adică poartă-te frumos cu ea, indiferent ce face. Când este rea, nu-i răspunde tot cu răutate. Gândește-te în acele momente că suflețelul ei suferă. Fii bună cu ea. Ce zici, poți?

Și am simțit să îți împărtășesc și ție asta pentru că aud permanent în jurul meu, în metrou/tramvai, pe stradă, în postări pe facebook, în ședințe de coaching, în sesiuni de training și pe oriunde mai interacționez cu oameni… că suntem din ce în ce mai răi.

Nu neg că este așa, dar aleg să văd altfel. Să interpretez altfel. Adică așa cm i-am explicat și Marei. Fără a judeca, ci fiind în compasiune.

Probabil acum îți spui în capul tău că este greu să faci asta, că oamenii nu merită, că ai diverse așteptări etc. Și te înțeleg. Și te privesc cu aceeași compasiune. Pentru că nu ești tu ăsta. Ci este doar mintea ta. Ori tu nu ești doar minte. Și nu mintea este cea care contează pentru mine, ci sufletul. Aceea este partea cea mai frumoasă și mai pură a oamenilor.

Mintea ta este cea care judecă. Și judecând, îți pervertește sufletul și ți-l umple cu durerea vinovățiilor și regretelor.

Mintea îți spune că esti slab sau rău sau urât. Mintea îți spune să fii furios, să urăști, să minți, să rănești. Mintea este plină de condiționări și prejudecăți. Limitată, asemeni trupului tău. Doar sufletul și spiritul îți sunt, asemeni Lui, nelimitate. Pentru că acolo porți fărâma ta de divin.

Oprește-te să judeci. Dă-ți voie să fii în compasiune și în iubire. Profund. Autentic. Necondiționat. Cu sufletul doar.

Și începe să faci asta chiar cu tine. Nu te mai judeca. Nu te mai critica. Nu te mai învinovăți. Fii bun cu tine. Fii în compasiune și în iubire. Nu este simplu, dar nici greu. Este doar posibil. Ți-o spune sufletul meu.

Pe larg, găsești tot articolul aici:

Nu există oameni răi, ci doar suflete suferinde   Acum ceva timp, într-una din zilele când o luam pe Mara de la școală, am observat că era foarte tristă și am întrebat-o de ce este așa. Mi-a răspuns că una dintre colegele ei este foarte rea…

Ştii povestea cu Budha şi cu darul? Se spune că într-o zi a venit la Budha un om care era plin de furie şi a început să-l jignească. Iar el nu i-a răspuns, ci doar l-a privit senin şi total neafectat. Cineva care a văzut toată întâmplarea, l-a întrebat cm de nu a reacţionat şi atunci Budha a spus:
– Dacă cineva vine la tine şi îţi oferă un dar, iar tu nu îl primeşti, la cine rămâne darul?
– Păi la el!
– El a venit să îmi “ofere” furia şi jignirile lui, iar eu nu le-am primit.

Înţelegi? Tu, prin ceea ce gândeşti, decizi şi ce emoţii vei avea. Când cineva te jigneşte, EGO-ul îşi face loc în mintea ta şi se răscoală: “Cum îl laşi să te jignească? Cine este el să îşi permită asta? Ia zi-i şi tu vreo două!”

Ăsta este EGO-ul. Iar pentru cei care încă nu au definit clar conceptul de EGO, el înseamnă compararea ta cu ceilalţi. El ia naştere atunci când tu te pui în balanţă, în comparaţie, în oglindă cu altcineva sau altceva.

Emoţiile sunt rezultatul a ceea ce gândeşti despre viaţă, in general sau despre tine ori despre ceilalţi. Ei, ceilalţi, nu sunt nici responsabili şi nici vinovaţi de emoţiile tale.

Nimeni nu te supără, nu te dezamăgeşte, nu te face fericit, nu te bine-dispune, nu te enervează, nu te întristează, nu te înfurie, nu te face să urăşti, să iubeşti sau să suferi. Nimeni nu pune emoţii în tine. Nimeni nu naşte sentimente în tine. Emoţiile şi sentimentele sunt întru-totul ale tale şi numai ale tale. Ele sunt în tine şi sunt răspunsul tău la ceea ce gândeşti.

Atunci când ştii cu certitudine lucruri despre tine, despre cine şi cm eşti, EGO-ul nu mai reacţionează. Nu te mai simţi jignit, dezaprobat, dezamăgit, frustrat, furios, neiubit etc. Emoţiile acestea nu mai vin pentru că ele nu mai sunt alimentate de gândurile EGO-ului. Pentru că EGO-ul nu mai are putere.

Când simţi o emoţie, fie ea pozitivă sau negativă, asumă-ţi-o. Este doar a ta. Nu a pus-o nimeni în tine. Aşa cm nici tu nu pui emoţii în alţii. Fiecare om gândeşte, simte şi face 100% singur. De sine stătător. 100% decident. În fiecare secundă din viaţa asta pe Pământ, orice fiinţă umană adultă decide 100% singură. Nimeni altcineva nu este nici responsabil şi nici vinovat de gândurile, emoţiile şi acţiunile cuiva.

Nimeni nu este responsabil sau vinovat de emoţiile tale   Absolut nimeni. Şi ştiu că nu îţi place să auzi asta şi nici nu vrei să o crezi. Pentru că îţi vine să spui: “Păi X m-a jignit!” sau “Păi Y s-a comportat urât!” şi aşa mai departe. Da, X, Y,…