Este considerata prajitura nationala in Grecia, Turcia, Bulgaria, dar se regaseste in toate bucatariile din Balcani, in Orientul Mijlociu si in tarile din Maghreb, fiind in egala masura si un desert al armenilor, al cipriotilor si afganilor. Istoria prajiturii este putin cunoscuta, dar o certitudine este faptul ca baclavaua, in forma actuala, a fost realizata in palatul Topkapi, resedinta oficiala
a sultanilor, undeva pe la 1500, pentru incantarea gusturilor rafinate ale Sultanului Mehmed II. Desi exista mai multe retete de baclava, in functie de regiune, paternitatea acestei delicatese este unanim recunoascuta ca apartinand Turciei. Mai mult, provincia Gaziantep, din Anatolia este oficial paradisul baclavalelor turcesti, statut care ii apartine inca din 1800. Nicaieri in lume nu exista o oferta mai variata, mai aromata si mai gustoasa de baclavale, ca in Gaziantep. Istoricii cred ca in China anilor 1300 exista un desert foarte asemanator cu baclavaua turceasca, preparat din lapte, faina de orez si seminte pisate. Miere si apa de flori de portocal. Baclavaua exista in zeci de combinatii, care respecta stilul fiecarei regiuni. Dar peste tot, reteta baclavalei este cam aceeasi. Se face din foi subtiri de aluat nedospit, inmuiate in unt, asezate alternativ, in straturi, impreuna cu miez de nuca, fistic, alune sau migdale pisate, coapta si apoi insiropata cu sirop de zahar aromat cu apa de flori de portocala si suc de lamaie (pentru ca siropul sa nu se caramelizeze). Zaharul este inlocuit cu miere in Grecia. In perioada Ramadanului, in Turcia exista ceea ce se numeste ceremonia baclavalei, umplutura fiind cu migdale si fistic. In Albania este prajitura traditionala de la nunta. In Afganistan se face cu migdale, iar in Bulgaria si Romania, cu nuca. Baclavaua nu a fost niciodata un dulce ieftin. Un turc obisnuit spune si azi, ca sa-si defineasca nivelul de trai: "Nu am pe masa baclava in fiecare zi". Prajitura a cucerit practic toata Europa, dar poate fi gasita si dincolo de ocean, in America. In Franta, Maria-Antoaneta a cerut modificarea esteticii prajiturii, dar fara a i se schimba gustul. Cofetarii francezi au transformat baclavaua turceasca intr-un produs elgant caracteristic patiseriei frantuzesti.
