Vlad Simionescu

Dragilor, iată că vine și marele anunț. Prima mea carte a ieșit de sub tipar! A fost un drum lung, de ani de zile până ce am reușit să îmi transform visul în realitate și mă bucur tare mult că o pot împărtăși cu voi.

E o carte cu şi despre ficțiune ultra-scurtă, e o carte în care am pus mult suflet și pe care o pot numi intimă pentru că redă, episodic, aproape criptic, ceea ce în proză, dar chiar și în versuri adesea, nu reușesc să transmit de multe ori.

E o carte care s-a scris singură, cumva, fiind o compilație de texte care au văzut lumina zilei ca parte a proiectului Ficțiuni Reale, inițial, pe grupul omonim de pe Facebook. Nu toate publicate însă, unele le veți citi pentru prima oară în carte. O găsiți in toate cele trei formate consacrate, (în lm. Engleză) prin linkul de mai jos. Chiar sper să vă placă.

Flighty Fables: twisty tales for mature minds Flighty Fables: twisty tales for mature minds

Ploaia

Afară s-a întristat de-o dată
Când roua nici nu se uscase
Pe asfalt
Iar ploaia cea delung curtată
Greii nori la piept și-i strânse
Lângă noi
Să-și verse vălul, să-și spună oful,
Tot ce am mai avut de plâns
Să acopere
Să îmbrățișeze trocul,
Semnat cu sânge proaspăt, strâns
Cu legământ
Și jurăminte, același ce l-am sugrumat
Cu dubii și ucis, pe nesimțite
În somn
Plecând, în graba nedormitului în pat
Spre alte zări, mai calde, cu sulițe ascuțite
Pe furiș
Iar eu tresar, înmărmurit și mai cărunt
Cu-n an sau poate doi, cine mai numără?
Anii, firele
Albe, ori bucăți de suflet dat, ești crunt
Îmi zici pe dată, urcând pe scară
Cu bagaj
În timp ce mâinile își caută, furibund
Un scop, cu inima bătând și ea mia
La oră
Dar o fac eu să tacă și îi spun, plângând
Să vadă tot, dar să încingă ia
În piept
De e nevoie, să mi te lase-npace
Căci alții te așteaptă în pragul
Ușii tale
Cu privirile pieziș și piepturi mândre
În primul rând, vagon cușetă,
La fereastra
Unei vieți ce-ntârzie, pierdută în zare,
Uitând că au visat, adormiți iar pe banchetă

23.11.2025

Link-uri in comentarii.

̆

Crepuscul

Nesațul unei adieri gingașe
Îți gâdilă talpa fină.
În gând, ești briza de pe faleza
Mării, adusă pe lume tacit,
Concepută pripit și impudic.

Soarele ți-e prieten intim,
Când totul parcă dispare
Sub baldachinul strâmb conturat
Din colțui umbrei tale,
Înfășurată deschis și sublim
Pe un crepuscul al genelor
Lungi, cu iz torid de vară.

Când un umăr hazliu, apăsat
Își descoperă tainele,
Mă lasă să mai amân preludiul...
Doar noi doi, nurii tăi
Și zmeura, tentant rozalie,
Ce plăsmuire demnă de explorat?

̆

Image: shutterstock.com