Bătrâna Doamnă a fost înființată de baronul Francisc von Neumann, patronul Întreprinderii Textile Arad, la data de 18 aprilie 1945.[1] [2] Culorile clubului (alb - roșu) au fost alese asemenea echipei de fotbal Arsenal Londra, baronul Neumann fiind un mare admirator al acestei echipe.[2]
Primul meci de fotbal al echipei nou înființate are loc la data de 28 mai 1945 în compania formației Banatul S
ânnicolau Mic, scor 2 - 3. Antrenori: Francisc Dvorszak, Joszef Szallay, Gheorghe Albu. La 1 septembrie 1946 cu ocazia meciului I.T.A. - Ciocanul, scor 1 - 0, are loc inaugurarea stadionului din Arad, actualul Stadion Francisc von Neumann. La acea vreme fiind considerat cel mai frumos stadion din țară.[3]
Clubul se înscrie în Campionatul Național de Fotbal, în ediția 1946/47, purtând numele I.T.A., inițialele întreprinderii. Prima participare, în primul eșalon fotbalistic, aduce și primul titlu de campioană, la o diferență de 11 puncte față de locul 2, ocupat de echipa Carmen București. Componența primei echipe campioane a fost: Alexandru Marky, Gyula Loránt, Gheorghe Băcuț I, Adalbert Pall, Alexandru Meszaros, Iosif Petschovski, Adalbert Kovacs, Ioan Reinhardt, Andrei Mercea, Ladislau Bonyhadi, Mátyás Tóth III. Ladislau Bonyhadi devine golgheterul campionatului cu 26 de goluri înscrise.
În ediția 1947/48, I.T.A. câștigă al doilea titlu de campioană, cu un impresionant golaveraj de 129 - 21, record nedoborât până astăzi și la care Ladislau Bonyhadi a contribuit cu 49 de goluri, de asemenea, un record neegalat. În această ediție câștigă și finala cupei împotriva echipei CFR Timișoara, scor 3 - 2. Echipa câștigătoare a cupei a fost: Alexandru Marky, Moise Vass, Zoltan Farmati, Gheorghe Băcuț I, Adalbert Páll, Iosif Petschovski, Adalbert Kovacs, Ioan Reinhardt, Ladislau Bonyhadi, Ion Stiebinger, Nicolae "Coco" Dumitrescu.
În ediția 1948/49, I.T.A. se clasează pe locul IX.
În ediția 1950, sub denumirea de Flamura Roșie, câștigă un nou titlu de campioană. În același an se califică în finala Cupei României, dar pierde finala cu 1 - 3 în fața echipei CCA București. Echipa din finala cupei a fost: Alexandru Marky, (Ioan Katranicz), Moise Vass, Zoltan Farmati, Adalbert Páll, Ioan Reinhardt, Ladislau Băcuț II, Silviu Boitoș, Mihai Carpineț, Iosif Petschovski, Andrei Mercea, Nicolae "Coco" Dumitrescu.
În anul 1951 se clasează pe locul IV, la finele competiției.
În anul 1952 ocupă locul VIII, iar în anul 1953 ocupă poziția a treia și câștigă o nouă ediție a Cupei României, împotriva CCA-ului București, scor 1 - 0. Echipa căștigătoare a cupei a fost: Francisc Kiss, Gavril Szücs, József Kapás, Zoltan Farmati, Mihai Carpineț, Gavril Serfözö, Nicolae Popa, Gheorghe Váczi, Adalbert Kovacs, Andrei Mercea, Nicolae "Coco" Dumitrescu, Mircea Popovici, Gheorghe Lupeș. Antrenor: Coloman Braun-Bogdan.
În anul 1954, sub conducerea antrenorului Braun-Bogdan, câștigă cel de-al patrulea titlu de campioană. Componența echipei campioane fiind: Francisc Kiss, Gavril Szücs, József Kapás, Dușan, Zoltan Farmati, Gavril Serfözö, Birău, Gheorghe Váczi, Ilie Don, Andrei Mercea, Nicolae "Coco" Dumitrescu.
În anul 1955 ocupă locul V la finele competiției, în anul 1956 ocupă locul VI, iar în ediția 1957/58 ocupă locul X.
În anul 1958 echipa își schimbă denumirea din Flamura Roșie în U.T.A. (Uzina Textilă Arad).
În următorii ani U.T.A. ocupă următoarele poziții la finele campionatului: 1958/59 - VIII, 1959/60 și 1960/61 - VII, 1961/62 - X, 1962/63 și 1963/64 - XI, 1964/65 - V.
În anul 1965 sunt numiți antrenori Nicolae "Coco" Dumitrescu și Ioan Reinhardt, iar în ediția 1965/66, U.T.A. termină competiția internă pe locul X, dar se califică, din nou, în finala Cupei României, finală pe care, însă, o va pierde cu scorul de 0 - 4, împotriva echipei Steaua București. Echipa din finala cupei a fost: Carol Weichelt, Gavril Birău, Dumitru Chivu, Hristos Metskas, Ioan Igna, Vasile Jac, Emil Floruț, Nicolae Pantea, Flavius Domide, Mihai Țîrlea, Mircea Axente, Ladislau Petschovski III.
În ediția 1966/67 a campionatului intern ocupă poziția XI. În același interval participă la ediția a V-a a Cupei Balcanice, în Seria I cu Cerno More Varna, Partizani Tirana și Fenerbahçe Istanbul. are o comportare modestă și reușește doar o victorie din șase meciuri, împotriva echipei Fenerbahçe Istanbul, la Arad, scor 1 - 0.
În ediția 1967/68 ocupă locul IV la final.
În ediția de campionat 1968/69 devine pentru a cincea oară campioană a țarii. Lotul de jucători a fost: Gheorghe Gornea, Ion Bătrîna, Gavril Birău, Bakos, Ștefan Czako, Mircea Axente, Jenö Pozsonyi, Petre Șchiopu, Mircea Petescu, Flavius Domide, Iosif Lereter, Ilie Moț, Viorel Sima, Ladislau Brosovszky, Florian Dumitrescu, Brîndescu, Atodiresei, Bodea
În ediția de campionat 1969/70, U.T.A. căștigă cel de-al șaselea titlu de campioană a României și participă pentru prima oară în Cupa Campionilor Europeni, fiind, însă, învinsă în primul tur de Legia Varșovia (1 - 2 și 0 - 8).
În ediția 1970/71 ocupă locul IV și participă din nou în Cupa Campionilor Europeni, reușind performanța de a elimina deținătoarea trofeului la acea dată, Feyenoord Rotterdam[4] după un 1 - 1 la Rotterdam și 0 - 0 la Arad. [5] Lotul titularilor din dubla cu Feyenoord Rotterdam a fost: Gheorghe Gornea, Gavril Birău, Iosif Lereter, Mircea Axente, Jenö Pozsonyi, Mircea Petescu, Flavius Domide, Dumitru Calinin, Ladislau Brosovszky, Otto Dembrovski, Florian Dumitrescu. Rezerve: Ion Bătrîna, Petre Șchiopu, Viorel Sima, Ștefan Czako.
În turul doi a fost eliminată din competiție de Steaua Roșie Belgrad (0 - 3, 1 - 3).
În ediția 1971/72 devine vice-campioană a României și participă în Cupa UEFA, ajungând până în faza sferturilor după ce a depășit formațiile Austria Salzburg (4 - 1, 1 - 3), Zagłębie Wałbrzych (1 - 1, 2 - 1) și Vitória Setúbal (3 - 0, 0 - 1). A fost eliminată în sferturi de Tottenham Hotspur (0 - 2, 1 - 1).
În ediția 1972/73 ocupă locul IX în campionatul intern și participă pentru a doua oară în Cupa UEFA, fiind însă eliminată în primul tur de echipa suedeză IFK Norrköping.
În edițiile următoare U.T.A. ocupă următoarele poziții la finele campionatului: 1973/74 - V, 1974/75 - VIII, 1975/76 - XV, 1976/77 - XII și 1977/78 - X. Declinul început în ediția 1975/76, se concretizează cu un loc XVII în ediția 1978/79, astfel U.T.A. retrogradează pentru prima dată în istorie în Divizia B. După doi ani în divizia secundă (locul III în ediția 1979/80 [6] și locul I[6] în ediția 1980/81), U.T.A. revine în Divizia A, sub conducerea tehnică a antrenorului Ștefan Czako, dar nu reușește să se mențină mai mult decât un an, retrogradând, din nou, în divizia secundă după ce ocupă doar locul XVII în Divizia A, în ediția 1981/82.
În următoarele două ediții de campionat, în Divizia B, ocupă pozițiile: II în 1982/83[6] și V în 1983/84[6], cînd, din lotul echipei antrenată de Gavril Birău și Flavius Domide au făcut parte: Lovas, Bubela, Bodi, Gheorghieș, Gal, Hirmler, Gaie, Csodras, Țîrlea, Vaczi, Vânăoru, Găman, Tisa, Iliescu, Lupău, Roxin, Corec, Vuia, Cigan, Lalu, Leac, Terek, Țucudean, Negrău, Varșandan.
În vara anului 1984, U.T.A. devine club de fotbal muncitoresc, adoptând denumirea de F.C.M. Arad.
Între anii 1984 și 1991, F.C.M. Arad ocupă următoarele poziții în Seria a III-a a Diviziei B: XIII în 1984/85[6], IV în 1985/86[6], X în 1986/87[6], III în 1987/88[6], II în 1988/89[6], II în 1989/90[6], V în 1990/91[6]. Iar în Seria a II-a a ligii secunde ocupă locurile: II în 1991/92[6], I în 1992/93[6]. După promovare reușește să se mențină doar doi ani în Liga Națională, ocupând locurile XI în ediția 1993/94 și locul XVIII în ediția 1994/95, retrogadând din nou în liga secundă.
Între anii 1995 și 2002, U.T.A. ocupă următoarele poziții în Seria a II-a a diviziei secunde: V în 1995/96[6], XIII în 1996/97[6], XI în 1997/98[6], II în 1998/99[6], VI în 1999/2000[6], VII în 2000/01[6] și I în 2001/02[6].
În vara anului 1999, F.C.M. UTA Arad dispută un meci de baraj la Alba-Iulia împotriva echipei Rocar București, pentru promovare în Divizia A[7], meci pierdut cu 0 - 2. Antrenorul Francisc Tisza a aliniat următoarea formație: Pap - Diaconescu, Botiș, G. Radu ('50 Ciubăncan), Găman ('76 Baciu), Cristian Panin - Todea, Almașan, Zaha - Mariș, Claudiu Drăgan ('69 Turcan).
În ediția 2002/03 a Diviziei A se clasează pe locul XVI și retrogradează, după doar un an petrecut în Divizia A, în Divizia B.
În campionatul 2003/04, ocupă locul V[6] al Seriei a III-a a Diviziei B, iar în campionatul 2004/05 ocupă locul XI[6] la finalul competiției în aceași serie.
În ediția de campionat 2005/06, U.T.A. termină campionatul pe locul XVI[6] al Seriei a III-a a Diviziei B, retrogradând pentru prima dată în istorie în Divizia C. UTA Arad, însă nu va juca în Divizia C deoarece, în urma unui acord de cesiune, cu echipa CF Liberty Oradea, UTA va prelua locul celei din urmă în Liga I[8] [9] [10], urmând ca echipa CF Liberty Oradea să evolueze în eșalonul trei al campionatului. Astfel, calificată în Liga I, în sezonul 2006/07 UTA ocupă locul XII, iar în sezonul 2007/08 ocupă locul XVII, retrogradând din nou în Liga a II-a
